Dragi credincioși,
Suntem călători fără odihnă pe un drum: drumul în căutarea lui Dumnezeu; în căutarea lui Cristos Înviat; în căutarea credinței; în căutarea sensului vieții… Percepem mereu, oarecum mirați și neliniștiți, ecoul întrebării misteriose: ,,pe cine căutați”? (In 1, 37)
Avraam, profetul Vechiului Testament, personajul iconic al legăturii dintre Dumnezeu și om, la glasul Domnului iese și pornește pe un drum. Mânat de credință, acceptă misiunea și nu se îndoiește nici un moment că promisiunea făcută lui, Domnul o va împlini (cf. Fac. 12, 1-3). Același drum, al credinței, îl vor urma Moise, toți Profeții și Patriarhii Vechiului Testament, pentru ca, mai apoi, la plinirea vremii, să fie împlinit de Isus prin crucea și jertfa Sa spre Înviere. Drumul credinței este bătătorit, deopotrivă, și de Nicodim care merge noaptea la Isus, apoi de tânărul bogat și de Zaheu, precum și de toți oropsiții sorții de pe drumurile Galileii și ale Iudeii, ale Ierihonului sau ale Ierusalimului; de femeile mironosițe și de ucenici în grabă spre mormânt, de toți martirii și mărturisitorii credinței. Cu toții au auzit, cu o bucurie lăuntrică, aceeași întrebare profundă: ,,Pe cine căutați” (Io 1, 37)?
Așadar, omul tuturor timpurilor îl caută pe Dumnezeu, pe Cristos care este Mântuitorul. În Cristos înviat din morți găsim ascultarea și ieșirea, drumul și misiunea dar, mai ales, împlinirea promisiunii făcute lui Avraam: Domnul este viu! Domnul trăiește, a înviat din morți!
Dragi credincioși,
Acum știm și, cu toată puterea noastră spirituală, ne lăsăm pătrunși de minunea aceasta: Cristos a biruit moartea iar creștinii, precum apostolii acelor timpuri de revelație, vor putea vesti lumii: Cristos a înviat, mergeți și vestiți lumii (cf. Mc 16,15)! Luca și Cleopa, doi dintre învățăcei, în timp ce mergeau pe drumul spre Emaus, se simțeau disperați și întristați de evenimentele precipitate care s-au întâmplat, de răstignirea lui Isus și de descoperirea mormântului gol… Isus li se alătură, le înțelege îndoiala și dezamăgirea, așa că îi însoțește, îi ascultă, rămâne cu ei la cină, le explică scripturile și le deschide ochii; îi face să priceapă ceea ce le-a scăpat provocându-le dezamăgirea… recunosc că este Domnul! Domnul înviat! Cei doi apostoli ,,sculându-se, s-au întors” (Lc 24, 33) și au spus lumii ,,cele petrecute pe cale” (Lc 24,35). Ei au vestit lumii: ,,l-am găsit pe Mesia” (Io 1, 35)! Episodul este cu atât mai impresionant, cu cât și astăzi ne putem regăsi în neliniștea celor doi, dar, dacă privim spre el, îl recunoaștem și ne redobândim încrderea și echilibrul.
Toate cele de mai sus îi conving pe creștini că au o întreită misiune de îndeplinit: să iasă, să meargă și să vestească (cf. Mc 16,15)! Ei sunt chemați să dea mărturie de iubire lumii rănite de războaie și de ură; sunt chemați să însoțească umanitatea pe drumul iertării, să fie speranță și lumină pentru cei aflați în suferință. Chiar dacă societatea pare că o apucă pe altă cale, una care duce la haos, asurzită de zmotul și furia istoriei, aceasta și doar aceasta ne ajută, la fel ca pe Avraam sau ca pe Luca și Cleopa, să ne maturizăm și să ,,ieșim din pământul nostru, din neamul nostru şi din casa tatălui nostru” (cf. Fc 12,1); să ieșim din temerile, din angoasele noastre, din limitele noastre existențiale și să ne alăturăm lumii pentru a vorbi și a vesti Învierea, iubirea, iertarea. Precum Cristos însoțitorul spre Emaus, așa și creștinii, trebuie să fie protagoniștii societății în care trăiesc, să însoțească lumea aceasta prin exemplul propriu, prin binele făcut spre folosul aproapelui și al tuturor, chiar și al celor răi. În aceste coordonate, creștinul poate să redeschidă mereu calea credinței pentru alții, transformându-se într-un apostol al vremurilor actuale, anonim în fața lumii, dar înscris în Cartea Vieții. Prin modestie, perseverență bunătate și răbdare, putem arăta lumii Calea, Adevărul și Viața, mărturisind Evanghelia prin viața proprie și vestind lumii Învierea.
Dragii mei,
Evanghelia ne învață că ,,Dumnezeu, atât de mult a iubit lumea încât l-a dat pe unicul Său Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Io 3,16-17). Dumnezeu ne-a dăruit pe Fiul Său, însă puterile trecătoare ale oamenilor și ale instituțiilor vremii, în vinovata lor trufie, au dorit să-l vadă mort. Păcatele noastre au adăugat și teribila greutate crucii Sale. În mijlocul întregului tumult, femeile mironosițe, care au fost martore la drama Golgotei alături de Isus, erau preocupate de cine le-ar putea ajuta să rostogolească piatra de la ușa mormântului (cf. Mc. 16,3) și au fost surprinse de întrebarea îngerului: ,,pe cine căutați” (In 1, 37)? Cu toții, și nici noi nu facem excepție, uităm adesea că ,,Cel care ne umple cu harul său, Cel care ne eliberează, Cel care ne transformă, Cel care ne vindecă și ne întărește, a Înviat” (CV 124). Iubirea întotdeauna învinge, chiar și în cele mai vitrege situații, când pare că totul este pierdut. Pe cruce, Cristos, a părut a fi neputincios și a suferit înfrângerea totală. Pare că, pentru un moment, cu toții au uitat și promisiunea Lui: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii” (Mt 28,20). Așa pare! Dar, Dumnezeu poate întotdeauna – poate chiar mai mult – și l-a înviat pe Cristos. ,,Aceasta este siguranța pe care o avem – Isus este cel veșnic viu. În lumina Lui, vom trăi și vom străbate nevătămați toate formele de moarte și de violență care se ascund de-a lungul drumului vieții” (CV 127). Priviți la Domnul Înviat, priviți la înaintașii voștri (cf. Evr 13, 7) și aveți încredere!
Iubiți credincioși,
Tu, omule, deschide! Domnul știe mai bine cum trebuie rostogolită piatra păcatului și a fricii, Domnul știe mai bine să curețe praful de pe sufletele noastre, Domnul știe mai bine cum să readucă lumina și speranța, bucuria și împlinirea în suflete. Să nu uitați niciodată: Cristos cel înviat ne așteaptă în Galilea sufletului nostru! Isus este mai mult decât un reformator: este Cuvântul lui Dumnezeu. El este Cale, Adevăr, Viață – și, ni le dăruiește fiecăruia din belșug” (Ioan Paul al II-lea).
Numai Isus este lumina ce ne scoate la liman!
Cristos a Înviat!
+ Virgil Bercea, Episcop
